Un om care declară că nu are frustrări sau regrete e fie ipocrit, fie are o viaţă ideală, în ultimul caz,probabilitatea fiind foarte mică. Frustrarea mea este că m-am născut în România, iar asta se va transforma în regret dacă nu zbor cât mai repede şi cât mai departe de acest "land of jokes".
Din seria "frumoasă ţară, păcat că-i locuită", nu voi mai denigra statul natal, am făcut-o deja noi toti prin indiferenţă şi, de multe ori, rea-voinţă. Fiind un om realist spre pesimist, am ajuns de ceva ani la concluzia ca situaţia este "damaged beyond repair", ca a trecut de mult vremea în care patriotismul mai putea să schimbe ceva, astfel că este cu atât mai uşor pentru cei care acceptă acest status quo.
Când ţi-ai dat seama de cele de mai sus, lucrurile devin clare: aplicăm principiul "oriunde e mai bine decât aici". Se ia un glob pământesc, se închid ochii şi se pune degetul. Facem pariu că oriunde aterizează arătătorul e mai bine decât aici? Să luăm câteva exemple: Jamaica, Africa de Sud, Grecia, Thailanda, Japonia, Suedia, Islanda, Turcia, Egipt, poate nimeriţi chiar Dubai...vi se pare vreuna dintre acestea o alternativă mai proastă decât actuala?
Când o lume întreagă stă la picioarele noastre, cum am putea oare să ne mulţumim cu griul blocurilor ceauşiste?Ce ne opreşte să mergem în Kenya,în Insula Christmas, în India, Brazilia, Australia sau Maroc? Eu imi rezerv următoarele şase luni pentru a mă decide...